Ma gandeam la filmul, Titanic... ❤️ „sufletul unei femei este un ocean de secrete” :-)
Mi-am dat seama, ca înșelatul ăsta nu e pentru oricine. Bun, te șantajează emoțional mă-ta în ultimul hal și tu de frică să n-o lași să își rupă mânuțele cu munca, dai să te măriți cu bogatul bogaților întru salvarea mă-tii, care bogat nu era nici el vreun burtos strâmb, cocoșat și te mai și iubește, în timp ce alta moare și-așa n-are. Nefericire maximă, te faci că te sinucizi, de răsfățată ce ești, îl găsești pe flymuc și dragostea adevărată și după ce te pictează ăla în toată splendoarea, tu logodită fiind, mai și pui desenele în seiful ăluia? Păi ce-ai făcut mă? Vezi, degeaba ești frumoasă și educată și deșteaptă dacă ești proastă. Măcar dacă ești proastă la început, fii deșteaptă pe parcurs.
Pe de altă parte mă gândesc, că dacă ea nu mai era cu părul pe moațe fine mirosind a levănțică, îi mai țâțâiau lu’ nea caisă nădragii după ea? Dacă nu le mai era interzisă toată treaba asta, îi mai mânca așa tare? Nu prea cred… A fost totuși interesantă luciditatea unui om care nu mai avea nimic de pierdut de la viață. Și dacă mă întrebați pe mine, a avut noroc că a murit omul cu pricina,că altfel s-ar mai fi sinucis o dată, căci în ipocrizia ei n-ar fi putut niciodată să ducă o viață lângă el. Atenție, o viață! Așa de-un episod a fost frumos, dar pe termen lung cred că ar fi oftat după caviar și fracuri. Și dacă o ducea capul puțin mai mult decât pân’ la provă, fac pariu că era femeia cu fundul în două luntri.
Secvența maximă a fost aia în care ea era în barcă și ăia doi aliniați ca fraierii. Și logic, mânată de emoții, femeia, nici atunci n-a stat cuminte, în barcă, poate dacă stătea, nu mai murea prostul s-o lase pe ea, la sfârșit pe bucata de dulap.
Nenea care a proiectat vaporul și-a făcut și el un marketing cum că e de nescufundat, să crească și el prețul și lumea a luat-o de bună, chiar și căpitanul, care, pe cât de competent pe atât de vulnerabil în fața aroganței de a nu pleca urechea la bieții subalterni, lucru larg răspândit și în managementul zilei de azi.
Concluziile mele: Jack, salvatorul victimă de fapt a instabilității femeii și cel mai câștigat, nenea bogatul și el victimă a vanității sale, diabolic de inteligent dar prea mânat de instinct și de orgoliu, că și dacă îl iubea a noastrăși el era sigur de asta, poate nici cu „inima oceanului” nu mai venea la ea. Și trandfirul nostru… ziceți voi, băieți, hai să-i spunem… femeie. Și acum vine Hagi și zice: Unii se nasc, alții mai mor, așa e în viață!
Morala pe care eu am tras-o: faceți ce vă taie capul, nu ce vă dictează mamele egoiste. Dar na, să anulezi șantajul emoțional, să știi ce îți dorești de la viață și să știi că nu le poți avea pe toate, cere să fii puțin mai puțin femeie. Și nu era treaba treabă, dacă nu avea figuri până la sfârșit și în loc să dea cu diamantul lui Ludovic al XIV-lea de fundul mării, ar fi făcut și ea niște case la ăi de n-au. Femeia…
Și uite așa, plâng ele femeile la Titanic pentru că „sufletul unei femei este un ocean de secrete” și bărbații, sătui de ipocrizie au fugit să se uite la Gladiatorul. Mă întreb câte certuri or fi pornit de la asta?
Filmul ca filmul, dar e 2020, prieteni. Femeile nu se mai mărită din obligație, pentru că așa e cutuma și nici nu mai înșală ca să se salveze, ci că au chef. Astăzi lucrurile se fac asumat si trag concluzia că sunteți mai adormite ca Frumoasa din Pădure și că aceste filme sunt adânc înrădăcinate în voi. Nu vă mai salvează nimeni azi, pentru că de la Titanic încoace s-au făcut filme cu femei fatale care conduc ele nave spațiale și salvează lumea, de la Titanic încoace se defilează cu femeia puternică și nu aveți cum să fiți și femeia puternică și să vă salveze unul material și altul emoțional. N-am treabă cu filmul, cu actorii, cu regizorul, cu Oscarul, ci cum vă îngrămădiți voi spre nefericire. Degeaba vă rupeți tocurile ziua 8 ore dacă seara visați la cai verzi pe pereți. Înțelegeți? Se numesc conflicte interioare.
Vedeți, asta e problema, că de când suntem mici ni se spun povești cu zâne și cu eroi și apoi ni se dau Titanice și siropenii americane comerciale, în care ne mutăm cu toate speranțele noastre de femei și apoi ne căutăm eroii prin realitate și curajul lor, iar ei pe partea ailaltă, ei își caută vedetele porno și femeile puternice și, ce să vezi, s-a luminat afară, treziți-vă!
Povestea asta, pe fond românesc și în contextul de astăzi, n-ar avea cum să existe. Păi încearcă tu să-i sufli combinația unuia de pluseză nu cu diamante de regi, măcar cu Michael Kors și Louboutin, când dacă tu ai 10 parai în buzunar, ea nu că nu te lasă să o pictezi tu goală, mă, nici nu te aude, nici îmbrăcată cu șubă și căciulă în cap, pe stradă, nu stă lângă tine. Pentru că, surpriză, e lângă ăla pentru că asta își dorește. Și dacă se întâmplă cumva să fii în rolul lui Jack și să o iubești, poți să îți pui tu ștreangul de acum că ea are prinți moștenitori de făcut.
E frumoasă povestea de iubire pentru pipițele trofeu, chiar dacă stă ea frumușel și drăgălaș, seara la Titanic, se face lumină afară și are programare la salon, dup-aia i se face foame și așteaptă nenea cu seria 7 să treacă să o ia și să ciugulească și ea ca vrăbiuța o ceva pe Șoseaua Nordului. Și dacă tu ești ăla care îi parchează lui nenea mașina, dacă te calcă, se uită urât la tine că i-ai stat în drum, dacă dai cumva să intri în vorbă, te și scuipă ca-n Titanic. Și dacă totuși se întâmplă să-i pici în vreun fel, te ia cu fetele în excursie la Barcelona dar cam atât, că mai mult nu riscă. Și uite ce nasoală e viața și pentru ea, că te iubește dar nu poate să moară de foame cu tine, prin a muri de foame înțelegând că va fi lipsită de rufe scumpe și excursii și toate cele și pentru tine că nu o să poți niciodată să i le oferi, nici dacă te apuci să dai la lume în cap pe stradă. Oricum, în timp ce tu te chinui, ea își mai face niște poze d-alea tipice prin Mauritius, știi, întinsă pe spate, cu palmierul între fese, cu mâna deasupra capului. Mă și întrebam la un moment dat dacă la recepție le dau vreun ghid de pozat pe palmier și un fotograf. Dacă le schimbi capul din poza, e aceeasi poza. Evident, el nu apare niciodată în poză, ori că e vreun însurat și îi strică ăluia casa, ori că e vreun bătrân, ursuleț pardon, și îi rupe mă-sa capul când ajunge acasă că descoperă că nu o trimiseseră cu jobul acolo.
Și atunci cum să nu îmi dau palme și să mă pufnească râsul la Titanic când Rose a noastră transpusă în 2020, te întreabă întâi la ce restaurant o duci și dup-aia îți dă block dacă nu îi convine, când dacă ar găsi un Cal și-ar salva toată familia și poate să facă Jack serenade la balcon și să meargă pe coate că ea nu se descalță de Jimmy Choo și nu se dezbracă de Marc Jacobs pentru că știe că Jack n-are de gând să moară curând.
Aceasta relatare de mai sus , are meritul de a fi scrisa de insusi o femeie. Impresionanta si relevanta,nu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu