In ultimii ani, observ siderat cum calitatea muzicii este in plin picaj.
Daca anii 80-90 reprezentau un apogeu al creatiilor muzicale atat compozitie literara cat si compozitie instrumental-orchestrala, tehnologia intr-o anumita masura, a contribuit la alterarea muzicii, desi se astepta sa avem de-aface cu o evolutie, asa cum s-ar fi asteptat,
Prin anii 90 s-au pus bazele muzicii exclusiv digitale, care a fost asimilata rapid si oarecum s-a combinat cu ce era in mainstream pe atunci.Nu pot sa spun ca suna rau, avand in vedere ca la discoteci avea o influenta energizanta asupra tinerilor.
In concerte inca se mai pastra spiritul formatiilor cu orchestra in spate, unde chitaristul, tobosarul si claparul aveau locurile lor bine conturate pe langa vocalist, astfel ca minim 4 artisti asigurau un fundal muzical desavarsit, total live ,iar sinergia sunetelor lor era intr-o armonie perfecta delectand urechile auditoriului.
La un moment dat ceva a mers gresit, iar criza de inspiratie pe care oamenii au inceput usor usor s-o resimta, probabil din cauza tehnologizarii agresive, muzica a cunoscut niste mutatii atroce.
De la acei interpreti, complet talentati, s-a ajuns in a tine un concert de milioane de oameni, doar cu un DJ, un laptop si niste lumini, evident megalomanic asezate.Stau si ma gandesc oare ce pondere mai are muzica, talentyul muzical in sine, in acest caz.Adica DJ-ul face un amalgam digital de sunete, iar basii, clapele, tobele, si celelalte instrumente au fost samplate si rearanjate pe un portativ virtual.Poate unele or suna bine, insa unde e energia aia divina pe care talentul artistului si creatia o da? Mda, raspunsul este in pastile... Asta e muzica minimalista pe care occidentalii o prefera la petreceri si la marile festivaluri.
O cultura interesanta, bine inradacinata in contextele sociale in care cei de culoare isi desfasurau existenta prin ghetourile din Statele Unite, Hip-Hopul , a cunoscut o evolutie interesanta.
Daca la inceput se vorbea despre viata dificila a celor din suburbii, apoi s-a transformat usor usor in mainstream si fiecare a putut sa-si muleze eul artistic pe aceasta.Era pentru oricine, si fiecare tara si-a adoptat cate un stil.
Insa nici acest gen muzical nu a scapat fara a fi afectat, de mutatiile viitorului, ci anume a inceput sa se exagereze cu efectele acelea enervante de pe voci, nascandu-se mumble-rapul, care a infectat rapid si ireversibil si trap-ul. Trapul de azi a devenit o mizerie, cu versuri fara nici o relevanta, degradante si fara vreo punte cu realitatea.E ca un fel de paranoia a artistului care se afla intr-un orgasm al delirului.
Romania n-a scapat nevatamata de aceasta plaga.Noi ca popor am ramas cu acea mentalitate de turma pe care comunismul ne-a implementat-o, astfel ca tot ce este in trend am adoptat cu entuziasm.Astfel am adoptat , si am exagerat cu productia si promovarea creatiilor fara versuri, sau cu versuri jalnice si cu efecte nedorite pe voce. Iar artistii nostri consacrati parca se centreaza pe aceleasi teme, abordand subiectul sexualitatii, si a iubirii toxice intr-un mod bolnavicios si stereotip.Parca toate piesele suna la fel.
Si aparitia internetului a favorizat aparitia multor afoni, care , reusind sa isi croiasca o popularitate , evident ca si-au facut cunoscute si creatiile indoielnice.
Si asa muzica incepe sa-si piarda din suflu si din esenta ei!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu