Copiii sunt diferiti, unii sunt artisti, altii meseriasi, altii sportivi, etc asa cum si psihicul lor si modalitatea lor de a vedea lumea este diferita.
Din pacate , in scoli totul tinde catre un standard. Totul se vrea facut in acelasi mod si informatiile asimilate se vor a fi exteriorizate la fel.Ei bine, aceste lucruri sunt urmările unui sistem vechi, care s-a dovedit a fi foarte nociv. Intr-adevar ,nu ne putem incuraja copiii sa fie niste rebeli fara bun simt si niste delicventi juvenili doar pentru ca si societatea e la fel. Dar ce putem face pentru ei? Putem sa ii facem sa se ADAPTEZE si sa le dezvoltam stima de sine, dar toate astea intr-un mod prin care copilul sa aiba un comportament civilizat, respectuos si cu bun simt.
In calitate de parinte, rolul nu este de a respecta intocmai indicatiile de la scoala sau invers adica de a impovara copilul cu toate frustrarile tale si de a-l pozitiona impotriva sistemului. Rolul tau ca parinte este sa-l inveti sa se ADAPTEZE acestui sistem defect si sa obtina maximul reusitelor lui personale si profesionale astfel incat sa fie fericit si implinit pe termen lung.
Atunci cand apar anumite situatii, ele sa fie gestionate in mod inteligent , nu extrem.Ca de exemplu, copilul vine acasa nemultimit pentru faptul ca profesoara i-a facut o nedreptate. Parintelui ii este in aceastia situatie recomandat sa evite extremizarea acestei probleme, si anume sa ii induca elevului o serie de frustrari punandu-l impotriva profesoarei, a sistemului sau a oricaror oranduiri care il nemultumesc, dar in aceeasi masura sa evite sa il mustreze spunandu-i ca doar profesoara sau autoritatea are dreptatea absoluta si ca el ar trebui sa fie vesnic ascultator. Solutia inteligenta este ca situatia sa fie abordata inteligent si practic, anume atunci cand copilul vine acasa contrariat, nemultimit sau frustrat, tu sa il privesti cu empatie si sa-i prezinti aceasta situatie neppacuta drept o lectie de viata precum multele ce vor urma.
Sa spunem ca elevul vine acasa nesatisfacut de o nota desi el considera ca merita mai mult. In cazul acesta este o risipa de timp sa ii spui ca nu e bun de nimic si ca trebuie imediat sa se inchida in casa ca sa invete sa ia o nota mai mare. Eefectul imediat este ca il invrajbesti, ii induci frustrari ,complexe si ii creezi repulsie fata de scoala, deoarece este posibil ca el chiar sa facut un efort important sa ia acea nota ,dar acesta nu i-a fost corect evaluat. Poate are dreptate, poate nu.Nu asta conteaza. Conteaza ce simte el.Conteaza echilibrul emotiilor lui, care dupa cum stim la varsta respectiva este fragil. Tu ca un parinte responsabil vei proceda apreciindu-i silinta si felicitandu-l ca a invatat ,si il vei face constient de faptul ca evaluarile celorlalti vis-a-vis de el sunt subiective. Il vei face sa realizeze ca multumirea lui provine din ceea ce a inteles din ceea ce a invatat ,nu din nota obtinuta, si ca in viitor lucrurile acestea sunt dese.Multi nu le vor aprecia munca, insa nu e necesar sa vada asta ca pe un capat de lume, ci sa isi creeze o imagine mulțumitoare din faptul ca a facut tot ce a tinut de el pentru a duce la bun sfarsit o sarcina. In abordarea de mai sus trebuie avut grija ca stima de sine sa fie consolidata ,iar tu ca persoana ce este responsabila pt acel copil ,vei actiona mereu constientizand efortul lui si incurajandu-l indiferent de rezultat. Important pentru tine sa fie faptul ca el face totusi un sacrificiu. Problema este atunci cand nici nu face nimic pentru rezultate dar vrea consideratie, insa de obicei copiii care nu misca un deget pentru o apreciere nici n-are vreo pretentie, insa aici este o alta problematica
Asadar , abordezi situatia centrat pe aprecierea efortului lui, pe faptul ca il faci constient ca in viata vor urma lucruri de genul si ca singurul lui evaluator competent sa fie chiar el insusi .
Ce se intampla daca folosesti extremele? Daca ii dai dreptate totala si il inveti ca mereu cineva e de vina pentru esecurile lui, atunci scoala sau societatea ii va crea repulsie si isi va adopta comportamente nefaste pentru viitorul lui. Daca ii dai dreptate profesorului ,iar pe el il gasesti vinovat de acele feedbackuri negative, nedandu-i nici o sansa, ii vei face franjuri stima de sine, si probabil ca scoala sau societatea la fel ca in primul caz, ii va crea repulsie sau va ajunge sa invete doar pentru a cauta confirmari si probabil va ajunge un angajat plin de frustrari care nu va fi niciodată fericit de eforturile si actiunile lui.
Copilul este cea mai mare responsabilitate a unui parinte, de aceea trebuie sa alegem foarte atent abordarea pe care o vom folosi pentru a gestiona starile lor de conflict interior.Orice dezechilibru negestionat corespunzator poate avea efecte nefaste pe viitor in dezvoltarea acestuia.
Este vital sa ii invatam sa se adapteze, sa-si consolideze realist stima de sine si sa le dezvoltam locusul intern. Un copil care este incurajat sa se autoevalueze singur va stii de ce este in stare si nu va da gres. Dar toate astea condimentate cu o educatie in care sa fie incurajati sa-si exprome parerile civilizat, resectuos si cu bun simt, chiar daca situatia nu este propice.Un om civilizat va castiga disputa chiar inainte de a o incepe!
Spor la educatie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu