Diferentele dintre doi titani!

             Ibra > Cr7! De ce? Ibra la 38 de ani a readus la viata o echipa moarta de vreo 10 sezoane. Apoi a facut imposibilul si a luat titlul cu ea. Nu a jucat toate meciurile, dar cand nu a jucat , a inspirat vestiarul si nu a lasat nici o clipa impresia ca el trebuie neaparat sa joace. Le-a dat tuturor mentalitatea de care era nevoie. 

CR7 n-a reusit la United chiar daca acestia incepusera sa-si revina pana sa vina el, ba chiar a creat atmosfera negativa in vestiar.

Ibra si Cr7 au si puncte comune. Multe! Ambii au fost masinarii de goluri la vremea lor, si ambii si-au creat o imagine de persoana aroganta. Cred ca pentru Ibra a fost doar un rol, pentru ca dincolo de asta, el a demonstrat ca a vrut sa inspire, nu sa ia succesul doar asupra lui. Ambii sunt niste atleti exemplari. Insa ibra nu vrea sa fie cel mai bun din joc asa cum vrea CR7, Ibra e insusi Jocul.

CR7 a spart multe recorduri, a obtinut o multitudine de trofee. Asta e capitolul care-l face pe CR7 de necontestat, insa Ibra este din tagma celor care au folosit mingea asemeni unei baghete magice si au reusit lucruri care pareau imposibile.Ibra face parte din generatia lui (Ronaldinho, Ronaldo Nazario, Etoo, Henry, Zidane etc) , si lucrul asta s-a vazut prin atitudinea constructiva.

O sa fie multi pulifrici care o sa ma urasca dupa textul asta, dar eu am observat o realitate unde Ibra l-a invins pe CR7, n-am vorbit despre recordurile si trofeele din apogeul fiecaruia!

Fotbalul din curtea scolii

 

          Romania - Islanda 0-0 si inca un campionat mondial va fi vazut la televizor de o tara care acum 24 de ani nu lua in serios vorbele lui Hagi care sustinea ca nationala va intra in colaps. Si intr-adevar a intrat in moarte clinica, de fapt a murit cu totul avand in vedere si rezultatul amicalului de la under 20, in care ai nostri au fost linsati de  italieni cu 7-0. Cam asa cum invingea generatia lui Hagi tarile care acum ne incurca.

          Subiectul de azi este fotbalul din curtea scolii. Din anul 2003 incoace, accesul in curtea scolii a fost ingradit pentru cei din afara orelor de sport si a celor ce nu au vreo legatura cu acea scoala. Cam dupa acelasi an si nationala Romaniei a inceput declinul. Sa fie o coincidenta? Eu cred ca NU! De ce? Pentru ca in curtea scolii se formau niste abilitati complexe, tehnico-tactice, dar si de adaptare, socializare si intarire a caracterului. Si o sa explic pe larg.

         La antrenamentele conventionale de fotbal, in cadrul organizat al unei asociatii sportive, copilul sau adolescentul isi desfasoara activitate intr-o rutina disciplinara ,iar toti membrii echipei sunt tratati in mod egal si asculta de aceeasi autoritate, de antrenor. Este un lucru bun, insa dupa cum am vazut in meciurile nationalei din ultimii 10 ani, si dupa cum am vazut la jucatorii care se transfera in strainatate, desi acestia sunt talentati, nu reusesc sa se ADAPTEZE. Nu reusesc sa isi controleze emotiile si se simt coplesiti de presiunea unui vestiar total strain, iar angoasele si anxietatile ii domina. Este ca si cum ai trimite la razboi niste soldati antrenati din teorie de mamele lor de langa care nu au plecat.

       In curtea scolii se intalneau copii din mai multe cartiere, de varste diferite , se nasteau orgolii, se inventau competitii, se slefuiau caractere, mai ales cand cei mici voiau sa le atraga atentia celor mari dorind sa ii impresioneze pe cat posibil. Se nasteau dispute intre jucatori nefiind o autoritate care sa le stinga conflictele, iar jucatorii trebuiau sa le gestioneze, astfel invatand sa faca fata situatiilor stresante si de presiune. Daca la antrenamente toata lumea juca, in curtea scolii trebuia sa tragi tare ca sa fi ales de vreuna dintre echipe. Daca la antrenamentele organizate doar antrenorul te ciufulea, in curtea scolii daca iti permiteai sa iti arati slabiciunile, toata echipa de marginaliza. Astfel ca in curtea scolii se nasteau caractere tari! 

      Nu spun ca antrenamentele organizate nu sunt bune, insa sunt incomplete. In timpurile in care eu eram inscris intr-o echipa de fotbal , dupa ce terminam antrenamentele propriu-zise, mergeam in curtea scolii ca sa ne exersam cele invatate de la antrenor. Le puneam in practica si le exersam pana deveneau automatisme. Daca la antrenamente stateam cateva  ore, in curtea scolii stateam pana seara. Ceea ce azi nu se mai intampla. Si se vede! Se vede in incapacitatea jucatorilor nostri de gestiona situatiile in momentele cheie. Se vede in incapacitatea jucatorilor nostri de a se mai adapta la cluburile din strainatate. Se vede in lipsa de tupeu si in incapacitatea de a lua deciziile potrivite, in mod automat atunci cand trebuie. Se vede in lipsa viziunii si a creativitatii, imaginatia in teren lipseste. Asa ca se vede debusolarea si slabiciunea lor.

        In ziua de azi, terenurile sintetice au luat amploare, insa ca sa intri acolo trebuie s-o faci contracost si tot in mod organizat. Iar asta , pentru un copil este greu. Nu toti isi permit acea suma modica. Nu toti au atati prieteni incat sa se organizeze sa fie macar 10. Dupa antrenamentele de la echipa eu ma duceam singur in curtea scolii , aceasta fiind cateodata pustie, si ma antrenam cu mingea, iar dupa un timp mai venea un copil, inca unu, si inca unu pana ne strageam de cateva echipe.Totul se intampla spontan si natural. Nu aveam facebook ca sa ne organizam. Pasiunea ne chema in mod natural. 'Hai sa ies putin prin curtea scolii sa vad cine mai e'. Astea erau vremurile in care performanta avea continuitate. In curtea scolii s-au nascut marile talente. Acolo nu cerea nimeni bani ca sa iti acorde o sansa. In curtea scolii lupii alfa se separau de ceilalti. Dadeam strainatatii jucatori alfa, nu fatalai.

       Deci daca vreti sa salvati fotbalul din Romania, dati share acestui articol, ca sa fie vazut de cat mai multa lume, si sa se puna presiune pe autoritati pentru a se deschide din nou curtile scolilor, macar in weekend, daca in timpul saptamanii nu e posibil.

Fiecare nedreptate, o lectie

        Dragi parinti, societatea nu este perfecta, ba dimpotriva este inundata de defecte, nedreptati si alte lucruri care s-ar putea la un moment dat sa altereze dezvoltarea copiilor dumneavoastra. 

      Copiii sunt diferiti, unii sunt artisti, altii meseriasi, altii sportivi, etc asa cum si psihicul lor si modalitatea lor de a vedea lumea este diferita.

      Din pacate , in scoli totul tinde catre un standard. Totul se vrea facut in acelasi mod si informatiile asimilate se vor a fi exteriorizate la fel.Ei bine, aceste lucruri sunt urmările unui sistem vechi, care s-a dovedit a fi foarte nociv. Intr-adevar ,nu ne putem incuraja copiii sa fie niste rebeli fara bun simt si niste delicventi juvenili doar pentru ca si societatea e la fel. Dar ce putem face pentru ei? Putem sa ii facem sa se ADAPTEZE si sa le dezvoltam stima de sine, dar toate astea intr-un mod prin care copilul sa aiba un comportament civilizat, respectuos si cu bun simt.

       In calitate de parinte, rolul nu este de a respecta intocmai indicatiile de la scoala sau invers adica de a impovara copilul cu toate frustrarile tale si de a-l pozitiona impotriva sistemului. Rolul tau ca parinte este sa-l inveti sa se ADAPTEZE acestui sistem defect si sa obtina maximul reusitelor lui personale si profesionale astfel incat sa fie fericit si implinit pe termen lung.                

        Atunci cand apar anumite situatii, ele sa fie gestionate in mod inteligent , nu extrem.Ca de exemplu, copilul vine acasa nemultimit pentru faptul ca profesoara i-a facut o nedreptate. Parintelui ii este in aceastia situatie recomandat  sa evite extremizarea acestei probleme, si anume sa ii induca elevului  o serie de frustrari punandu-l impotriva profesoarei, a sistemului sau a oricaror oranduiri care il nemultumesc, dar in aceeasi masura sa evite sa il mustreze spunandu-i ca doar profesoara sau autoritatea are dreptatea absoluta si  ca el ar trebui sa fie vesnic ascultator. Solutia inteligenta este ca situatia sa fie abordata inteligent si practic, anume atunci cand copilul vine acasa contrariat, nemultimit sau frustrat, tu sa il privesti cu empatie si sa-i prezinti aceasta situatie neppacuta drept o lectie de viata precum multele ce vor urma. 

        Sa spunem ca elevul vine acasa nesatisfacut  de o nota desi el considera ca merita mai mult. In cazul acesta este o risipa de timp sa ii spui ca nu e bun de nimic si ca trebuie imediat sa se inchida in casa ca sa invete sa ia o nota mai mare. Eefectul imediat este ca il invrajbesti, ii induci frustrari ,complexe si ii creezi repulsie fata de scoala, deoarece este posibil ca  el chiar sa facut un efort important sa ia acea nota ,dar acesta nu i-a fost corect evaluat. Poate are dreptate, poate nu.Nu asta conteaza. Conteaza ce simte el.Conteaza echilibrul emotiilor lui, care dupa cum stim la varsta respectiva este fragil. Tu ca un parinte responsabil vei proceda apreciindu-i silinta si felicitandu-l ca a invatat ,si il vei face constient de faptul ca evaluarile celorlalti vis-a-vis de el sunt subiective. Il vei face sa realizeze ca multumirea lui provine din ceea ce a inteles din ceea ce a invatat ,nu din nota obtinuta, si ca in viitor lucrurile acestea sunt dese.Multi nu le vor aprecia munca, insa nu e necesar sa vada asta ca pe un capat de lume, ci sa isi creeze o imagine mulțumitoare din faptul ca a facut tot ce a tinut de el pentru a duce la bun sfarsit o sarcina. In abordarea de mai sus trebuie avut grija ca stima de sine sa fie consolidata ,iar tu ca persoana ce este responsabila pt acel copil ,vei actiona mereu constientizand efortul lui si incurajandu-l indiferent de rezultat. Important pentru tine sa fie faptul ca el face totusi un sacrificiu. Problema este atunci cand nici nu face nimic pentru rezultate dar vrea consideratie, insa de obicei copiii care nu misca un deget pentru o apreciere nici n-are vreo pretentie, insa aici este o alta problematica 

     Asadar , abordezi situatia centrat pe aprecierea efortului lui, pe faptul ca il faci constient ca in viata vor urma lucruri de genul si ca singurul lui evaluator competent sa fie chiar el insusi .

       Ce se intampla daca folosesti extremele? Daca ii dai dreptate totala si il inveti ca mereu cineva e de vina pentru esecurile lui, atunci scoala sau societatea ii va crea repulsie si isi va adopta comportamente nefaste pentru viitorul lui. Daca ii dai dreptate profesorului ,iar pe el il gasesti vinovat de acele feedbackuri negative, nedandu-i nici o sansa, ii vei face franjuri stima de sine, si probabil ca scoala sau societatea la fel ca in primul caz, ii va crea repulsie sau va ajunge sa invete doar pentru a cauta confirmari si probabil va ajunge un angajat plin de frustrari care nu va fi niciodată fericit de eforturile si actiunile lui. 

       Copilul este cea mai mare responsabilitate a unui parinte, de aceea trebuie sa alegem foarte atent abordarea pe care o vom folosi pentru a gestiona starile lor de conflict interior.Orice dezechilibru negestionat corespunzator poate avea efecte nefaste pe viitor in dezvoltarea acestuia.

       Este vital sa ii invatam sa se adapteze, sa-si consolideze realist stima de sine si sa le dezvoltam locusul intern. Un copil care este incurajat sa se autoevalueze singur va stii de ce este in stare si nu va da gres. Dar toate astea condimentate cu o educatie in care sa fie incurajati sa-si exprome parerile civilizat, resectuos si cu bun simt, chiar daca situatia nu este propice.Un om civilizat va castiga disputa chiar inainte de a o incepe! 

Spor la educatie!

Cum se saboteaza reciproc femeile

                 

                   Da, titlul pare provocator, insa acest articol mi-a fost inspirat de o discutie pe care am auzit-o intr-o statie de autobuz.

                   Erau doua batranele elegante care discutau despre copiii lor, baieti, ajunsi la maturitate si care aveau si familii.Una ii spunea mahnita celeilalte ca nora ei ii face fiul cam nefericit.Dialogul suna cam asa:

'- Marcelo, dar sa vezi.Mereu il cicaleste si il bate la cap.O clipa nu-l lasa in pace.Bine, ca si Florin mai bea, dar asta nu e motiv sa stai toata ziua cu gura pe el.'

Asadar din dialog reiese ca Florin, feciora-su mai bea si el, iar nevasta-sa n-are dreptul sa ii spuna nimic.Dar cine stie cat bea Florin, si ce bazaconii face la bautura.

In orice caz, ideea este ca , de cand lumea, femeile se dau victime, si se plang ca sunt discriminate de barbati, nu-s respectate si nu-s egale.

Parerea mea, este ca ,pentru tot ce li se intampla rau femeilor din partea barbatilor,responsabilele  sunt tot ele.Si au o vina substantiala!De ce?Pentru ca ele femeile ii nasc, ii educa, si le alimenteaza constient sau nu ,unele stereotipuri care de-alungul timpului se dovedesc a fi nefaste pentru rasa feminina,

Ca sa intru in detalii, mamele baietilor le tin intotdeauna partea fiilor lor.Este adevarat ca in teorie multe ii educa in spirit cavaleresc, dar in practica aceastea se dovedesc total lipsite de corectitudine atunci cand progeniturile lor le vin cu o potentiala nora la usa casei.

Ati observat si voi, cat de adulmecate, observate, analizate si supuse la subtile teste sunt potentialele nurori, si chiar nurorile de catre soacre. Mentin asa o tensiune inexplicabila in directie celeia care le-a furat baietelul incat parca ai impresia ca si-ar si dori sa se intample ceva ca nora s-o dea in bara, iar baietelul sa0i dea atentie cel mai mult tot mamei lui.

De ce se intampla asta? Pentru ca femeile, inca din vechile timpuri 'sufera' de o asa zisa concurenta patologica, genetica, si inc-odata, promordiala.De-aici , in ziua de azi, se genereaza o groaza de conflicte in ele si intre ele alaturi de  o sumedenie de presiuni condimentate  cu multe  frustrari, si toate izbucnesc in comportamentele lor pasiv-agresive pe care le au unele vis-a-vis de celelealte.

Si intre barbati exista concurenta, dar aceasta consurenta este una mai superficiala, directa, si care deseori se consuma rapid, iar ierarhia cumva este stabilita destul de repede.Insa la femei nu.La femei concurenta incepe dintr-o privire,si continua intr-o infinita serie de comparatii si judecati.Cand acestea se satureaza in gandurile ei, femeia incepe sa le externalizeze prin barfe atunci cand interactioneaza cu unele prietene, si de-aici se da drumul unei nedreptati indreptate tocmai catre subsemnatele..Ele sunt construite in asa fel incat sa nu se simta bine deseori nici in pielea lor.

Ca sa fac asa legatura intre aceste profile emotional-constructive ale femeilor si ale comportamentelor lor degradante in relatiile dintre ele, pot aduce in lumina o sintagma foarte consacrata.Prin aceasta pot cumva exemplifica cel mai clar ceea ce am sustinut mai sus.

Sintagma in cauza este: 'Femeile care au fost cu multi barbati sunt curve, iar barbatii care au fost cu multe femei sunt niste cuceritori respectati'. Asta e conceptia din popor, generalizata peste tot, si asta le coace de ani buni pe feministele care i-ar arde pe rug pe barbati.

Mai intai, ca sa lamurim problema , aceasta sintagma a fost alimentata in cele mai dese randuri, tot de femei: Pai cum asa?Uite tocmai pentru ca femeile sunt invidioase una pe cealalta cum spuneam anterior, iar mecanismele de aparare pentru anumite esecuri in dragoste si nu numai ,au facut ca vina sa se directioneze in exterior.Cand tu ca femeie n-ai grija sa te dezvolti ca persoana, sa te faci placuta, sa ai grija sa arati cat de cat ok, si sa nu mananci ca sparta, si arati in asa fel incat toti barbatii sa te ocoleasca, vei spune despre celelalte care ti se par tie ca au succes (desi nu ar avea) ca sunt niste curve care se lasa usor cu oricine(de parca cele in cauza nu s-ar lasadaca ar veni niste curtezani).Cam asa sta situatia in cazul de fata. Si cazul asta se aplica si celor care deja au o relatie dar nu-s multumite in respectiva , si incep sa priveasca la altele care la exterior par fericite.Aceasta mancatorie se consuma ,repet prin barfe!Asta fac femeile slabe cu duhul, le barfesc pe celelalte.Rar auzi o femeie ca barfeste un barbat.Este mai interesant , si iti creste mai mult stima de sine ca femeie daca barfesti o surata de a ta.Practic te face sa te simti pentru un moment ca esti peste ea.Dar e doar o iluzie efemera.Vei castiga acest razboi ca femeie , doar atunci cand singura cu care esti in competitie esti tu insati, si doar atat! Chiar si barbatii mai slabi de inger care din frustrarea primirii vreun refuz din partea unei femei, o numeste asa pentru ca asta aude de la celelalte. '-Nu te-a vrut pentru ca este o curva, nu este pentru tine!' 

Cum ziceam, atunci cand o femeie are multi barbati este considerata usuratica, iar cand un barbat are multe femei este apreciat drept un Don Juan.Prin urmare, femeile singure se fac una pe altele usuratice ,din invidie, si din dorinta de a se simti superioare,astfel mecanismele lor de aparare zdrobind rivalele.Iar barbatii care au multe femei, atentie, sunt apreciati si de majoritatea femeilor, si de barbati!Chiar se intampla!De cate ori n-ati auzit, sau vazut barbati care se felicita unul pe celalalt, si care isi povestesc la o bauta cuceririle, si se incurajeaza sa continue tot asa.Barbatii ,de cele mai multe ori ii admira si ii iau drept exemplu pe cei care cuceresc,Femeile nu!Femeile le barfesc si le catalogheaza in fel si chip, pe cele care fac la fel.Si spuneam ca chiar si femeile admira barbatii cuceritori.Pai multe femei nu s-ar incurca cu barbati singuratici fara experienta, ci cu barbati care au ceva palmares la activ si care sunt validati , si le valideaza si pe ele social.Mamele baietilor la fel, isi doresc ca baietii lor sa franga cat mai multe inimi ca sa le arate ele celorlalte femei ca a facut un plod care le pune pe toate la pamant, astfel ca ea este superioara.Cam lucrul asta  se intampla de obicei, si asta nu se va schimba prea curand deoarece este scrisa in gena lor, si n-ai cum sa schimbi natura.Femeile sunt considerate astfel pentru ca singure au grija sa se autosaboteze, si sa le saboteze si pe celelalte.Mamele intotdeauna iau parte fiilor lor, sotiile mereu vor ca prietenele lor sa aiba un trai inferior lor, fetele nemaritate vor ca ele sa fie mai apreciate decat cunoscutelor  lor, iar cand nu sunt, incep operatiunile de defaimare ale celorlalte, ca deh, natura cu mecanismele ei de aparare a stimei de sine se declanseaza agresiv si instant.

Dragile mele, voi nasteti barbatii, iar daca ii numiti porci, practic va numiti pe sine acea specie de animal care naste porcii, pentru ca e de datoria voastra sa nu fie asa, implicit nici voi sa nu fiti.

In incheiere nu-mi doresc decat sa reflectati la aceste lucruri incat sa va dati seama ca singurele voastre rivale nu sunteti decat voi, si este in interesul vostru sa dati o educatie decenta copiilor vostri, sa va dezvoltati personal, sa va asumati potentiala vina, sa nu cautati vinovati in exterior, si sa va respectati una pe cealalta , daca vreti sa fiti respectate ca femei.Personal, cel mai scarbos mi se pare cand o femeie o numeste pe alta curva.Suna asa de gretos si practic femeia despre care se spune ca este curva, devine oglinda celei care emite acea afirmatie.

Multa intelepciune sa aveti!

MCii Moralisti

             Ascult hip-hop inca din clasa a-3a adica din 1998, cand BUG Mafia si-a lansat un album si cumva o caseta a scapat si pe la mine. Nu m-a captivat cine stie ce, eu fiind crescut cu altfel de muzica , straina in majoritate, si n-am rezonat prea tare cu acel album.

           Ceea ce mi s-a parut amuzant, au fost versurile care erau vulgare si pe care le ascultam cu colegii de clasa distrandu-ne copios pe seama lor.

           Cum necum odata cu evolutia acelor versuri , acest virus m-a 'infectat' si pe mine, devenind cumva fascinat de aceste creatii libere si cuprinzatoare.In sensul ca se vorbea despre orice pe aceste piese.De la mesaje sociale, confirmari ale eului artistilor, dragoste, framantari de sine, si pana la povestiri din cartier.Era un fel de jurnal pe instrumentale, ceea ce mi se parea foarte impresionant.

         Am prins multi artisti inca de la inceput, si unii m-au cucerit de-a dreptul, iar altii nu, dupa cum e si normal.Insa ceea ce m-a frapat, a fost chiar faptul ca o buna parte dintre ei, au schimbat brusc tabara, desi sustineau agresiv in trecut ca tabara la care au aderat acum este una impostoare si fara onoare.

      Accentuau pe piese ideea ca ei nu se vand pe bani, si la prima oportunitate au facut-o, si chiar e amuzant sa asculti piese vechi de-ale lor unde subiectul , sau tinta atacului o reprezinta chiar propria persoana proiectata in viitor.Interesant,nu?

    Altii mai misogini  de fel asa, descriau peisaje in care moralitatea unor femei lasa de dorit, si ca majoritatea-s curve.De obicei se adresau in special uneia, pe care o supuneau la perversiuni exact ca-n filmele porno.Asadar acestia o faceau posta, iar femeia era delectata.Ce mi se pare extrem de interesant aici, este  momentul in care ascultam o piesa mai veche de-a cunoscutului Grasu XXL in colaborare cu unii, numita 'Da Frate' unde acestia confirmau ca au penetrat pe rand o femeie de-asta de moravuri usoara si cat de bine s-au simtit ei.Imediat mi-am adus aminte ca acest grasun artist al meleagurilor noastre pitoresti traieste cu Laura Andresan, despre care alti rapperi si chiar subsemnata mentiona ca a luat toti fotbalistii in proba, si le dadea note la fiecare.Se intoarce roata frumos,nu?

    Practic multi prin piese le fac pe multe sa se simta prost, insa tot cu ele isi construiesc o viata si fac copii, intrucat Grasu are si un copilas cu Laura Andresan, femeie care exprima exact trasaturile pe care le descrie acesta in piese.

Nenumarati alti rapperi ii injurau pe altii comerciali, insa dupa un timp se puneau si capra sa aiba si ei oportunitatea de aparea si ei pe TV, sau la radio, sa scoata un ban.

N-ar fi nimic de comentat, de judecat sau de condamnat daca un rapper isi asuma faptul ca el vrea sa fie comercial, sa fie mainstream, de ce nu, sa faca bani cat se poate de multi din muzica si sa mearga numai pe drumul asta, fiind dispus de a incerca orice stil si orice compromis atat timp cat ies bani.Doar ca acestia sunt putini.N-ai cum sa ii condamni pentru ca sunt ceea ce sunt, insa ce te faci cu cei care candva jigneau pe cei care isi construisera prin orice mijloace o cariera artistica de succes, iar in prezent si ei fac la fel, adica savureaza castigurile de pe urma propriilor compromisuri si alterari morale.Nu e frumos, nu?

     Cand spui HIP-HOP te gandesti si la respect, insa ce respect sa dai unora care nu se respecta nici pe sine?Ba mai mult, au existat raperi care si-au jignit fanii vechi pentru ca le-au atras atentia ca nu au ales drumul potrivit.

Dupa parerea mea fiecare cantaret poate sa faca ce vrea, insa, ipocrizia nu este o cale de a avea succes pe termen lung, mai ales in HIP-HOP.

In orice caz, dupa cum spuneam intr-un articol mai vechi de pe blog, in Romania aceasta miscare se afla in moarte clinica, si acum majoritatea MCiilor  din start tintesc spre bani, spre ceea ce se vinde, spre simplitate, spre kitsch, si pe ceea ce submediocrii vor.

RIP